Este o ora tarzie in noapte, nu am somn. Probabil de la oboseala acumulata zilele aste, poate caldura, nu stiu. Nici macar nu am chef de scris…dar trebuie sa anunt ceva important, celor 5 vizitatori ai mei zilnici ).  Scriam cu ceva timp in urma, aici, pe blog despre dorinta mea de`a avea un copil nazdravan. El  sosit pe 9 iunie cu 3 saptamani mai repede decat il asteptam, il cheama Alexandru Andrei este un dulce si deja sunt topit tot dupa el. Un nazdravan cuminte foc, care nu plange decat atunci cand halba de bere… cand ramane fara laptic. Multe nu am sa va spun, dar sunt sigur ca patanile lui vor ajunge si aici…pana atunci …rabdare si tutun.                                                                                                   

Cu cateva zile in urma am hotarat sa vizitez partea turceasca a Ciprului, iarna reface Ciprul aspru incercat de caldura verii, pomii infloriti, iarba de un verde aprins parca ireal, florile ce cresc din belsug coloreaza acesta imagine de vis. Marea completeaza fundalul cu un albastru-verde, cerand parca si ajutorul cerului, la imaginea cartii de vizita. Turcii nu au construit prea mult, sau cel putin nu au investit in partea cucerita  in 74`, casele si majoritatea oraselor au ramas la vremea de atunci,insa, incet dar sigur, oamenii cu bani din Turcia si din Anglia au inceput sa formeze adevarate orase pline de case incredibil de frumoase, poate si din cauza preturilor ce raman scazute in lipsa taxelor. Turcii ciprioti  au propriul guvern, implicit au nascut si partidele politice, in plimbarea mea am dat de sediul partidului democrat, democratii  se aflau in pauza de masa, o pauza ce ii scoate din cafenelele pline de fum si miros de ceai. Liderul democratilor astepta  la un kebab sau falafel inca nu m-am dumerit nici acum, toti membrii.

Va urez un an nou  mai bun si cat mai productiv. In momentul in care spun asta  parca ma vad privind ecranul televizorului la ora 00:00. Mesajele de mai bine ce curg in noul an, fete fericite alea alea… doar atat. As fi vrut sa vad  un amplu reportaj despre lucrurile bune realizate in 2008, si lucrurile bune ce se vor realiza in 2009. La Multi Ani!

De la inceput  am fost placut surprins, Bucurestiul se schimba, si se schimba in bine. Cartierul meu, Drumul Taberei infloreste, nu folosesc cuvinte mari, poate dupa atata nisip si soare din Cipru, impactul sa fie mai mare pt mine. Dar am gasit ceva schimbat si asta ma multumeste, incep pentru prima data in viata sa cutreier prin Bucuresti ca si cum as fi un turist dornic de locuri frumoase. Incep cu gradina botanica, dupa o plimbare in prealabil in parcul Dr Taberei, continui cu o vedere de ansamblu de pe terasa spitalului Universitar, Bucurestiul nu mai este cenusiu, (re)devine un mic Paris. Centrul pe inserat arata superb, cat conteaza sa vrei sa vezi “luminile cenusii” in alta culoare, pana si norii, parca sunt mai aproape, mai clari.

Din pacate vacanta scurta ma face sa regret ca nu am reusit sa colind si alte parti ale lui, parcul Cotroceni, centrul istoric mai amanuntit… am plecat cu acest regret, dar mai am timp.

Am revazut Romania, casele din Baragan, satele romanesti, Dobrogea, Muntii Dobrogei ce incet incet au sa devina uitare, datorita “monstrilor” de otel ce sapa in ei pt piatra, am pescuit pe Dunare, am petrecut romaneste, cu alte cuvinte am incercat  sa fac o vacanta in Romania o vacanta asa ca si cum as fi intr-o alta tara. Mi-a reusit, am vazut Romania cu alti ochi, si DA Romania este superba.

Astept cu nerabdare sa ajung acasa,sa-mi revad prietenii,pe Steaua, dar in special sa o revad pe mama. Mama dupa 10 luni de zile,  pot sa-ti spun:

-I’m Coming Home!

Ce bei, arata cine esti.

Vinurile sunt ca masinile! Cu totii avem favoritele noastre: cea pe care o conduci in fiecare zi si te simti confortabil – si acea la care visezi. Ca si vinurile, masinile au diferite stiluri; Ferarri este rapid, puternic, zgomotos si tupeist ( din punct de vedere financiar); un Mercedes de altfel este puternic,  foarte linistit in privinta zgomotului si mai controlat. Nu vorbim de bine si rau,doar de preferintele fiecaruia. Cand mergi sa cumperi o masina, pariez ca vrei sa o testezi, astfel, trebuie sa testezi multe vinuri pana sa ajungi la cel favorit.

Tine minte, cu toate ca, atunci cand prima masina a fost pusa pe piata pentru public, a fost  alegerea unui singur om- modelul T Ford- faimosul disponibil in “toate culorile, atata timp cat este negru”. Mintea confuza de dispunere a masinilor ne ofera azi, rezultatul a 200 de ani de progres. Acesta este adevarul si cu vinul- dar nu ia luat sute, chiar mii de ani pana cand primul bautor de vin sa poata sa aleaga dintre alb sau rosu.

Unele morminte egiptene  contin picturi care dateaza inca de acum 5000 de ani, pe unele picturi se explica cum se producea vinul, folosind cutite curbate pt taierea strugurilor, transportati in cosuri din surcele si zdrobiti in picioare. Insa, acest vin produs nu era la indemana oricui, el era produs pt zei si pus in morminte langa faraoni pt a-i sustine pe acestia in viata de dupa moarte.

La inceputurile antice ale grecilor, este  mentionat odata cu tanara natie, si vinul. Prin cultul lui Dionysus, zeul viticulturii, nelinistita licoare obtinuta, aducand adesea numai violente si varsari de sange. Vinul era recunoscut prin calitatile sale imbatatoare si simbolica conexiune cu pamantul si fertilitatea; patrunzator -si temerar- petrecaret. Astfel grecii incepand sa prefere “sucul cu un gust inabusit al fructelor”!

Ca si batrana Grecie si civilizatia Romana se dezvolta, orgiile lui Dyonisus, auzite si la Roma, orgii ce aduc nemultumirea romanilor. Totusi vitele de vie cresc, productia creste infloritor in jurul marii mediterranene, astfel se trece intr-o noua etapa, unde vinul este servit de toate nivelele ale societatii, o bogata diversificatie de stiluri de vin apare in acele timpuri.

Ce gusturi aveau vinurile romane? Am cules cateva insemnari, din ce am descoperit; gusturile erau diferite dar cele mai intalnite si placute, erau cele ce contineau, miere, condimente, gusturi picante, ierburi si chiar apa de mare, ce era folosita pe post de conservant, astfel vinurile romane devenind mai concentrate prin caldura la care erau expuse, creend un stil ce aminteste de stilul modern din Madeira. Vinul Falerno a fost probabil, unul dintre cele mai fine vinuri, probabil produs din strugurii de Aglianico, (vin ce si azi se produce) vin plin, ce se pastra timp de 10-20 de ani – poate chiar mai mult daca era pastrat intr-un mod exceptional de catre producatorii sai. Imparatul Augustus iubea vinurile dulci, puternice, comandand mereu celor care lucrau in viile sale, sa lase strugurii cat mai mult in vin, concentrand astfel aroma.

Romanii prin cuceririle sale  au extins in intreagul imperiu vitele de vie si retetele sale, tuturor cetatenilor ale provincilor, nu doar romanilor, fiindu-le permis sa produca vin. Astfel Roma incepand sa exporte vinul produs in Iberia (Spania si Portugalia de azi) si Gaul (Franta), si diferite stiluri din aceste zone decat cele din zona Italiei de azi. Vinurile Romane prin zonele  ce produceau noul vin, incep sa devina apreciate.

Inca de la inceput vreau sa vorbesc despre diferenta dintre cele doua tari, una ce se bazeaza pe turistii germani,  alta ce incearca sa satisfaca turistii din albion si din tarile nordice. Dupa ce vizele obligatorii au fost scoase pt Romania si Bulgaria, Cipru este atacat turistic si de cele doua tari. Turistic putin spus, in majoritatea lor romanii si bulgarii ajung pe taramul cipriot in cautare de munca.

Turismul in Cipru nu este exploatat la maximum, probabil asta facand si diferenta  intre Croatia si insula Afroditei. Datorita lipsei precipitatiilor si a muntilor vulcanici, care de altfel ii regasim si in Croatia, Cipru pare o tara parjolita, parca te aflii pe un camp de lupta ce a fost ars in calea dusmanilor.  Ciprul insa are resursele necesare pentru a face orice turist, indiferent de varsta, sa se simta bine.

In ambele tari exista taverne, restaurante selecte si nu numai, discoteci si fel de fel de activitati ce te fac sa te simti cu adevarat in vacanta.  Ciprul propune si ofera, uitarea.  320 de zile pline de soare pe an,aici Ciprul castigand fata de Croatia care ofera soare si sezon estival timp de 5-6 luni pe an.  Recunoscut pt soarele sau, acesta castiga an de an turisti, totusi pierde la imaginea per-ansamblu a tarii, ne-aducand nimic nou, bazandu-se pe istoria sa si pe aerul neolitic al insulei.

Pe de alta parte, coasta dalmatiei ramane conectata la viata cotidiana a Europei. In plina dezvoltare,  Croatia, castiga prin investitia masiva a Germaniei,  oferind imaginea turistului german. Perfect si punctual, cu turisti care  aleg sa fie in vacanta, dar totusi nu-si doresc sa fie complet izolati de restul lumii.

Dalmatia ofera si ea la randul ei, munti vulcanici, dar dispune de cele doua parcuri nationale care in momentul actual  reprezinta aproximativ 35% din teritoriul tarii, pline de verdeata si de apa.  Demni si mandri, croatii se impun prin mandrie, o oglinda a personalitatii lor, la fel ca si tara. 

Din punct de vedere al autostrazilor cele 2 tari se afla pe un loc bun, cu un sistem bine pus la punct. Insula afroditei, respectiv croatia se viziteaza relativ usor. Ambele propunand si reteaua de sosele vechi, care arata impecabil. Majoritatea turistilor prefera autostrada, insa prin strazile vechi ajungi sa cunosti mult mai bine locurile si oamenii. Calzi si primitori,  te simti ca un adevarat oaspete in ambele tari, croatii insa fiind mai constienti fata de ciprioti de importanta turistilor.

                                                                  -va urma-

Stii cum sa-l alegi? Il alegi mereu bine?

Din copilarie, vinul incet a devenit o pasiune a mea. Vara, pana in toamna tarziu ma aflam alaturi de bunicii mei, inconjurat de vita-de-vie, chiar ajutand la producerea vinului, observand cum acele minunate boabe se transforma intr-o bautura magica.
De atunci am indragit vinul, cel rosu este o slabiciune de-a mea, puternic si dulce, insa nu am rezistat si tentatiei de incerca si altele. Totusi cel rosu ramane preferatul meu, ascunde in el atatea clipe unice din viata ta, danseaza impreuna cu tine prin clipele frumoase, uneori triste insa ramane un bun camarad. Un companion la o cina.
De ceva timp lucrez intr-un restaurant, realizand, ca uneori oamenii doresc sa stie mai multe despre vin si chiar sunt deschisi sa incerce ceva nou, insa le este frica sa nu piarda banii pe un vin nou, sau de pierderea apetitului, de multe ori se gandesc la amandoua.

E o rusine, in lume exista in momentul de fata peste 4000 de sortimente de vin, ceva nou mereu este bine venit. Una din marile placeri ale vinului, atata timp cat incerci sa-l cunosti si atat timp cat prinzi experienta in alegerea lui, el iti ofera mult mai multe. Increderea si chiar iti propune un joc al compararilor, vinuri din diferite tari, regiuni, de producatori locali ajungand la a compara chiar si soiurile de vita de vie.

Ce isi doreste mai mult o persoana? Putina mancare, putina companie cu familia sau prietenii in jurul lor, unul sau mai multe vinuri de baut, de comparat si de dicutat!

Nu sunt expert, dar de ceva timp am inceput sa ma interesez, in primul rand pentru mine, de alegerea vinurilor. Dragi prieteni prin acest blog timp de cateva posturi am sa incerc sa va impartasesc din ce am aflat si ce stiu. Pana atunci. Noroc si sanatate!