Este o ora tarzie in noapte, nu am somn. Probabil de la oboseala acumulata zilele aste, poate caldura, nu stiu. Nici macar nu am chef de scris…dar trebuie sa anunt ceva important, celor 5 vizitatori ai mei zilnici ).  Scriam cu ceva timp in urma, aici, pe blog despre dorinta mea de`a avea un copil nazdravan. El  sosit pe 9 iunie cu 3 saptamani mai repede decat il asteptam, il cheama Alexandru Andrei este un dulce si deja sunt topit tot dupa el. Un nazdravan cuminte foc, care nu plange decat atunci cand halba de bere… cand ramane fara laptic. Multe nu am sa va spun, dar sunt sigur ca patanile lui vor ajunge si aici…pana atunci …rabdare si tutun.                                                                                                   

Va urez un an nou  mai bun si cat mai productiv. In momentul in care spun asta  parca ma vad privind ecranul televizorului la ora 00:00. Mesajele de mai bine ce curg in noul an, fete fericite alea alea… doar atat. As fi vrut sa vad  un amplu reportaj despre lucrurile bune realizate in 2008, si lucrurile bune ce se vor realiza in 2009. La Multi Ani!

De doua luni de zile ma tot gandesc la plecare, poate de cand am venit, dar in mod serios primul gand a venit cu aproximativ 60 de zile in urma. Plec, pentru un timp, plec pt ca aici nu-mi gasesc locul, plec pt ca  daca tot am ajuns la stadiul asta, munca- casa, casa- munca, de ce sa nu o fac pe mai multi bani?! Ma asteapta o tara care  la inceput pare salbatica,  pare ca traieste dupa propria lege, la urma urmei traieste ca o insula ceea ce si este. O sa fie bine,  am prins experienta in plecarile astea lungi din tara. Plec departe, sa uit de tot si de toate, plec sa ma “curat”…. plec pe drumul meu. Plec undeva unde nu trebuie sa mai strang cureaua atat de strans ca aici, sa asteptam cateva luni si sa ne dam seama ca marirea de care se vorbea de la inceput nu este mai mare decat pretul a 2 sticle de whisky sa zicem, muncind pe branci pt un salariul mizer la o firma mare. Nu vreau decat sa traiesc decent si asta fac, aici m-am saturat sa astept. Plec sa fac revelionul la 30 de grade, pt ca de mult imi doream asta… Plec sa uit…

Vorbeam cu cineva azi si am ajuns la o discutie despre blogul  “bunicutei”, mai draga. Blog ce a devenit de interes national, am zis ca stiu si chiar am lasat un mesaj acolo.

” Ba esti tampit, o sa vezi de azi incolo o sa vina baietii dupa tine”

Asa ca incepand de azi am sa ma feresc si de oamenii in negru, nu de alta dar pana acum aveam o intrega lista, incepand de la controlor si pana la ori ce babuta mai dubioasa.

Sa ne auzim cu bine, sper!

M-am saturat de “comunicate”, m-am saturat  ca cineva sa intervina in viata mea, pur si simplu nu mai am chef sa tac si sa zic lasa ca asa o sa fie bine. Avem fiecare vise, avem nevoi, nu neg cate-o data sunt rautacios, dar sa fiu considerat o bestie doar find faptul ca ma joc, fumez, ma duc la un film. Pentru ca prefer o piesa de teatru intr-o zi de toamna tarzie, pentru ca nu sunt ce vor ceilalti de la mine.

Sunt un ciudat, am vise ce zi de zi devin mai vise decat visele, am vise ce vor sa fie eliberate din acest compromis ce ma leaga de o viata….. vreau sa fiu liber…vreau ca atunci cand doresc o piesa de teatru , sa ma duc si sa nu dau socoteala nimanui, vreau sa ma duc intr-o zi de miercuri la film, vreau sa ma plimb in oras atunci cand am chef, vreau sa dorm cand am chef….

Si mai vreau sa ma duc la bere cu baietii atunci cand am chef… ei bine, pana acum credeam ca sunt doar vise, de azi devin realitate.

Uite ca si eu am canuta si sunt mandru de ea.

Inspirat de Aici

Sunt anumite ore cand in Bucuresti, pur si simplu innebunesti pana gasesti un loc de parcare. Dar sa fim seriosi, pe linia de tramvai nu avem voie sa parcam oameni buni!

 Nu am sa-mi uit copilaria plina de peripetii, de lapticul cald care ma dobora dupa o zi istovitoare de “munca”. Tine-ti minte, noi nu ne jucam, noi mesteream cate ceva si mereu era important . Urmau serile alea dragute cand ascultam povesti, cand  puneam mii de intrebari dupa cateva randuri ascultate. Cand totul in casa mirosea a laptic si a prajituri.

 Cand lumea noastra era doar in jurul blocului, dar era asa mare. Priveam la desene animate si promiteam ca NOI cand o sa fim mari o sa ne uitam numai la desenele alea fantastice. Anii au trecut si am inceput sa exploram gradinile de printre blocuri, la furat de cirese si de alte minunatii, ne strecuram ca eroii nostrii din carti pana la copacel, ne asteptam ca prietenii nostrii sa ne acopere spatele si o faceau. Pe urma impartind prada si uitand de hainele ce candva la inceputul zilei erau poate prea perfect de curate.

Iarna cand munceam zile intregi sa construim cazemate si igluri, furam presuri de la vecini pt ornarea si confortul lor. Eram in lumea noastra, era asa de bine, ne credeam cei mai tari pe partiile din parculet , sania noastra era mult mai buna decat a tuturor. Trenuletele si toate jocurile de iarna.  Cand primavara venea si o data cu ea ne credeam ce-i mai tari muschetari, ne duelam zile intregi cu sabii confectionate din brazii de Craciun.  Cum eram atat de dulci si cuminti in ajunul Craciunului, sperand la mai multe cadouri.

Mult mai tarziu in copilarie cand au aparut micutele printese in lumea noastra si pt ca le placeam atat de mult, acceptam sa luam locurile de “cobai” din casele lor minunate, sa gustam din petalele de flori si sa simtim gustul extrordinar de praf de creta( “potiune magica”) Sa ajungem pe post de bolnavi facandu-ne injectii imaginare, sa ajungem sa ne certam intre noi pe diferite personaje din desene animate,din diferite povesti.

Oricum Stietot era cel mai tare!(este vb de un personaj din Habarnam scrisa de Nicolai Noscov) :p

Urmau zilele cand “accidental”ramaneam doar noi cu cate o fata, cand roseam doar la o simpla atingere de mana. Cand le culegeam cate o floare si pe urma discutam ore intregi. Eram cei mai buni prieteni si ajungem la finalul magic, sarutul. Da, micutul print cucerise printesa era in al-IX-lea cer, era in stare sa mute lumea. Ne promiteam sa ramana printesele noastre orice ar fi.

Anii au trecut si  clipele astea de magie nu le mai putem savura decat rareori.Incet incet realizez ce imi lipseste de fapt. Un print, o zana!

 Vreau ca cineva sa primeasca sfaturi, cum sa  fie cel mai bun la “scrima”, la furat de tot felul de fructe “interzise” si mai tarziu sa stie sa cucereasca o fata. Sa fie intelegator dar si hazliu, sa se bucure, sa aiba pasiuni, sa vada lumea, sa fie fericit. Sa-l invat sa fie priceput in toate, sa  dezamorteasca ridurile unor parinti atunci cand sunt depasiti de problemele cotidiene. La randul lui sa ma invete sa fiu copil iar, sa ma bucur zi de zi ca si cum ar fi ultima, sa retraiesc clipele de magie ale copilariei  crescand din nou o data cu el.

Un pusti ca sa-mi aline gandurile negre, un pusti care sa ma innebunesca cu intrebarile alea agasante dar sa recunoastem funny.  Cred ca asta imi lipseste inainte de a fi implinit sufleteste, un bebe, un pusti nazdravan.

 De mici am invatat cum sa ne ascundem greselile, mintind. Am invatat cum sa inventam in cateva cuvinte o scuza credibila.

Tin minte, cum prin clasa a- III-a,  am lipsit doua saptamani de la scoala. Adunasem cateva zile de chiul si in drum spre scoala, de rusine decideam sa mai lipsesc o zi pana cand gaseam o scuza buna. Dupa  2 saptamani, ajung la scoala cu un buchet mare de flori,cu unghiutele taiate si batistuta bine pusa la locul ei, in genul elevului model. Eram pregatit sa infrunt “monstrul”.

-Alin, ce s-a intamplat cu tine? Ai lipsit  aproape doua saptamani!…

-Pai stiti…, am fost la tara, la cules de vie….(chiar credibila  )

-Sa-mi aduci bilet scris. ( de parca puteam sa-i aduc bilet vorbit).

Era o minciuna gogonata, dar uneori, era credibila. In timp, mi-am imbunatatit repertoriul de minciuni si am ajuns sa vand “motive de absenta” pe diferite dulciuri si surprise Turbo (la mare moda pe atunci). Aveam o intreaga filiera pentru care aveam nevoie de un slogan publicitar.  Astfel, am creat un mesaj idiot, dar pentru un intreg trimestru a functionat neasteptat de bine.

Mi-am adus aminte de aceasta zilele trecute, cand am vazut  o reclama la un nou cartier rezidential din Drumul Taberei. Reclama este una obisnuita, dar sloganul este unul de-a dreptul idiot: „Doar cerul deasupra ta”.

Gresit! Daca locuiesc la primul etaj, pana la etajul 9, am sigur un vecin  ce asculta manele. “Deasupra ta canta Adrian Minune”; ” Deasupra ta, doar blonda de la Trident” ar fi mult mai reusite si mult mai credibile decat sloganul cu cerul.

Dar cine mai are nevoie de un slogan bun cand stie ca produsul se vinde aproape singur? La fel si eu, in copilarie, reuseam sa “vand”. (hmm ) Nu datorita sloganului, sunt sigur! Acest lucru se intampla pentru ca aveam motive bune pentru cineva care se panica la intrarea in scoala. Cu alte cuvinte, produsul se vinde singur, atunci cand cererea este mare.