Cu cateva zile in urma am hotarat sa vizitez partea turceasca a Ciprului, iarna reface Ciprul aspru incercat de caldura verii, pomii infloriti, iarba de un verde aprins parca ireal, florile ce cresc din belsug coloreaza acesta imagine de vis. Marea completeaza fundalul cu un albastru-verde, cerand parca si ajutorul cerului, la imaginea cartii de vizita. Turcii nu au construit prea mult, sau cel putin nu au investit in partea cucerita  in 74`, casele si majoritatea oraselor au ramas la vremea de atunci,insa, incet dar sigur, oamenii cu bani din Turcia si din Anglia au inceput sa formeze adevarate orase pline de case incredibil de frumoase, poate si din cauza preturilor ce raman scazute in lipsa taxelor. Turcii ciprioti  au propriul guvern, implicit au nascut si partidele politice, in plimbarea mea am dat de sediul partidului democrat, democratii  se aflau in pauza de masa, o pauza ce ii scoate din cafenelele pline de fum si miros de ceai. Liderul democratilor astepta  la un kebab sau falafel inca nu m-am dumerit nici acum, toti membrii.

De la inceput  am fost placut surprins, Bucurestiul se schimba, si se schimba in bine. Cartierul meu, Drumul Taberei infloreste, nu folosesc cuvinte mari, poate dupa atata nisip si soare din Cipru, impactul sa fie mai mare pt mine. Dar am gasit ceva schimbat si asta ma multumeste, incep pentru prima data in viata sa cutreier prin Bucuresti ca si cum as fi un turist dornic de locuri frumoase. Incep cu gradina botanica, dupa o plimbare in prealabil in parcul Dr Taberei, continui cu o vedere de ansamblu de pe terasa spitalului Universitar, Bucurestiul nu mai este cenusiu, (re)devine un mic Paris. Centrul pe inserat arata superb, cat conteaza sa vrei sa vezi “luminile cenusii” in alta culoare, pana si norii, parca sunt mai aproape, mai clari.

Din pacate vacanta scurta ma face sa regret ca nu am reusit sa colind si alte parti ale lui, parcul Cotroceni, centrul istoric mai amanuntit… am plecat cu acest regret, dar mai am timp.

Am revazut Romania, casele din Baragan, satele romanesti, Dobrogea, Muntii Dobrogei ce incet incet au sa devina uitare, datorita “monstrilor” de otel ce sapa in ei pt piatra, am pescuit pe Dunare, am petrecut romaneste, cu alte cuvinte am incercat  sa fac o vacanta in Romania o vacanta asa ca si cum as fi intr-o alta tara. Mi-a reusit, am vazut Romania cu alti ochi, si DA Romania este superba.

Astept cu nerabdare sa ajung acasa,sa-mi revad prietenii,pe Steaua, dar in special sa o revad pe mama. Mama dupa 10 luni de zile,  pot sa-ti spun:

-I’m Coming Home!

Ce bei, arata cine esti.

Vinurile sunt ca masinile! Cu totii avem favoritele noastre: cea pe care o conduci in fiecare zi si te simti confortabil – si acea la care visezi. Ca si vinurile, masinile au diferite stiluri; Ferarri este rapid, puternic, zgomotos si tupeist ( din punct de vedere financiar); un Mercedes de altfel este puternic,  foarte linistit in privinta zgomotului si mai controlat. Nu vorbim de bine si rau,doar de preferintele fiecaruia. Cand mergi sa cumperi o masina, pariez ca vrei sa o testezi, astfel, trebuie sa testezi multe vinuri pana sa ajungi la cel favorit.

Tine minte, cu toate ca, atunci cand prima masina a fost pusa pe piata pentru public, a fost  alegerea unui singur om- modelul T Ford- faimosul disponibil in “toate culorile, atata timp cat este negru”. Mintea confuza de dispunere a masinilor ne ofera azi, rezultatul a 200 de ani de progres. Acesta este adevarul si cu vinul- dar nu ia luat sute, chiar mii de ani pana cand primul bautor de vin sa poata sa aleaga dintre alb sau rosu.

Unele morminte egiptene  contin picturi care dateaza inca de acum 5000 de ani, pe unele picturi se explica cum se producea vinul, folosind cutite curbate pt taierea strugurilor, transportati in cosuri din surcele si zdrobiti in picioare. Insa, acest vin produs nu era la indemana oricui, el era produs pt zei si pus in morminte langa faraoni pt a-i sustine pe acestia in viata de dupa moarte.

La inceputurile antice ale grecilor, este  mentionat odata cu tanara natie, si vinul. Prin cultul lui Dionysus, zeul viticulturii, nelinistita licoare obtinuta, aducand adesea numai violente si varsari de sange. Vinul era recunoscut prin calitatile sale imbatatoare si simbolica conexiune cu pamantul si fertilitatea; patrunzator -si temerar- petrecaret. Astfel grecii incepand sa prefere “sucul cu un gust inabusit al fructelor”!

Ca si batrana Grecie si civilizatia Romana se dezvolta, orgiile lui Dyonisus, auzite si la Roma, orgii ce aduc nemultumirea romanilor. Totusi vitele de vie cresc, productia creste infloritor in jurul marii mediterranene, astfel se trece intr-o noua etapa, unde vinul este servit de toate nivelele ale societatii, o bogata diversificatie de stiluri de vin apare in acele timpuri.

Ce gusturi aveau vinurile romane? Am cules cateva insemnari, din ce am descoperit; gusturile erau diferite dar cele mai intalnite si placute, erau cele ce contineau, miere, condimente, gusturi picante, ierburi si chiar apa de mare, ce era folosita pe post de conservant, astfel vinurile romane devenind mai concentrate prin caldura la care erau expuse, creend un stil ce aminteste de stilul modern din Madeira. Vinul Falerno a fost probabil, unul dintre cele mai fine vinuri, probabil produs din strugurii de Aglianico, (vin ce si azi se produce) vin plin, ce se pastra timp de 10-20 de ani – poate chiar mai mult daca era pastrat intr-un mod exceptional de catre producatorii sai. Imparatul Augustus iubea vinurile dulci, puternice, comandand mereu celor care lucrau in viile sale, sa lase strugurii cat mai mult in vin, concentrand astfel aroma.

Romanii prin cuceririle sale  au extins in intreagul imperiu vitele de vie si retetele sale, tuturor cetatenilor ale provincilor, nu doar romanilor, fiindu-le permis sa produca vin. Astfel Roma incepand sa exporte vinul produs in Iberia (Spania si Portugalia de azi) si Gaul (Franta), si diferite stiluri din aceste zone decat cele din zona Italiei de azi. Vinurile Romane prin zonele  ce produceau noul vin, incep sa devina apreciate.

Inca de la inceput vreau sa vorbesc despre diferenta dintre cele doua tari, una ce se bazeaza pe turistii germani,  alta ce incearca sa satisfaca turistii din albion si din tarile nordice. Dupa ce vizele obligatorii au fost scoase pt Romania si Bulgaria, Cipru este atacat turistic si de cele doua tari. Turistic putin spus, in majoritatea lor romanii si bulgarii ajung pe taramul cipriot in cautare de munca.

Turismul in Cipru nu este exploatat la maximum, probabil asta facand si diferenta  intre Croatia si insula Afroditei. Datorita lipsei precipitatiilor si a muntilor vulcanici, care de altfel ii regasim si in Croatia, Cipru pare o tara parjolita, parca te aflii pe un camp de lupta ce a fost ars in calea dusmanilor.  Ciprul insa are resursele necesare pentru a face orice turist, indiferent de varsta, sa se simta bine.

In ambele tari exista taverne, restaurante selecte si nu numai, discoteci si fel de fel de activitati ce te fac sa te simti cu adevarat in vacanta.  Ciprul propune si ofera, uitarea.  320 de zile pline de soare pe an,aici Ciprul castigand fata de Croatia care ofera soare si sezon estival timp de 5-6 luni pe an.  Recunoscut pt soarele sau, acesta castiga an de an turisti, totusi pierde la imaginea per-ansamblu a tarii, ne-aducand nimic nou, bazandu-se pe istoria sa si pe aerul neolitic al insulei.

Pe de alta parte, coasta dalmatiei ramane conectata la viata cotidiana a Europei. In plina dezvoltare,  Croatia, castiga prin investitia masiva a Germaniei,  oferind imaginea turistului german. Perfect si punctual, cu turisti care  aleg sa fie in vacanta, dar totusi nu-si doresc sa fie complet izolati de restul lumii.

Dalmatia ofera si ea la randul ei, munti vulcanici, dar dispune de cele doua parcuri nationale care in momentul actual  reprezinta aproximativ 35% din teritoriul tarii, pline de verdeata si de apa.  Demni si mandri, croatii se impun prin mandrie, o oglinda a personalitatii lor, la fel ca si tara. 

Din punct de vedere al autostrazilor cele 2 tari se afla pe un loc bun, cu un sistem bine pus la punct. Insula afroditei, respectiv croatia se viziteaza relativ usor. Ambele propunand si reteaua de sosele vechi, care arata impecabil. Majoritatea turistilor prefera autostrada, insa prin strazile vechi ajungi sa cunosti mult mai bine locurile si oamenii. Calzi si primitori,  te simti ca un adevarat oaspete in ambele tari, croatii insa fiind mai constienti fata de ciprioti de importanta turistilor.

                                                                  -va urma-

Stii cum sa-l alegi? Il alegi mereu bine?

Din copilarie, vinul incet a devenit o pasiune a mea. Vara, pana in toamna tarziu ma aflam alaturi de bunicii mei, inconjurat de vita-de-vie, chiar ajutand la producerea vinului, observand cum acele minunate boabe se transforma intr-o bautura magica.
De atunci am indragit vinul, cel rosu este o slabiciune de-a mea, puternic si dulce, insa nu am rezistat si tentatiei de incerca si altele. Totusi cel rosu ramane preferatul meu, ascunde in el atatea clipe unice din viata ta, danseaza impreuna cu tine prin clipele frumoase, uneori triste insa ramane un bun camarad. Un companion la o cina.
De ceva timp lucrez intr-un restaurant, realizand, ca uneori oamenii doresc sa stie mai multe despre vin si chiar sunt deschisi sa incerce ceva nou, insa le este frica sa nu piarda banii pe un vin nou, sau de pierderea apetitului, de multe ori se gandesc la amandoua.

E o rusine, in lume exista in momentul de fata peste 4000 de sortimente de vin, ceva nou mereu este bine venit. Una din marile placeri ale vinului, atata timp cat incerci sa-l cunosti si atat timp cat prinzi experienta in alegerea lui, el iti ofera mult mai multe. Increderea si chiar iti propune un joc al compararilor, vinuri din diferite tari, regiuni, de producatori locali ajungand la a compara chiar si soiurile de vita de vie.

Ce isi doreste mai mult o persoana? Putina mancare, putina companie cu familia sau prietenii in jurul lor, unul sau mai multe vinuri de baut, de comparat si de dicutat!

Nu sunt expert, dar de ceva timp am inceput sa ma interesez, in primul rand pentru mine, de alegerea vinurilor. Dragi prieteni prin acest blog timp de cateva posturi am sa incerc sa va impartasesc din ce am aflat si ce stiu. Pana atunci. Noroc si sanatate!

Cati dintre voi au jucat Caesar III?! Daca da, tineti minte cum evoluau casutele, orasele ce se ridicau peste noapte, in case grandioase, orase in miniatura ce te faceau sa visezi la imperiul de mult apus. Nu am sa vb despre joc, am sa vb despre o tara,Croatia, care in timpul imperiului roman a fost o provincie a lui. Influenta ce a ramas in arhitectura oraselor croate, o adevarat bijuterie.

In antichitate locul asta frumos de la tarmul marii Adriatice a fost locuit de triburi ilire si celtice care au facut pamantul sa infloreasca. In secolul al doilea i.e.n., Croatia era, dupa cum am zis o provincie a Imperiului Roman, pentru ca mai apoi sa fie stapanita de numeroase popoare migratoare. Mai tarziu, Croatia a facut parte din imperiul Austro-Ungar si a aderat la Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor. in 1991, Croatia si-a declarat independenta fata de Iugoslavia.

Situata chiar langa Serbia si Muntenegru,Ungaria, Slovenia, Bosnia-Hertegovina si langa Marea Adriatica, foarte aproape de Romania, Croatia pt multi dintre noi ramane o enigma, o tara ce creste intr-un an cum altele in zece, tinde sa devina un paradis pe pamant.

Cu o intindere de numai 57.000 de km Croatia se viziteaza relativ usor, dispunand de autostrazi ce leaga majoritatea oraselor intre ele, mai mereu poti vedea insule cu palmieri….cu taverne, cu muzica si vinuri croate, orase frumoase cu restaurante luxoase si monumente pline de istorie… iar lacurile…Lacurile plitvice sunt scufundate intr-o vale neverosimil de frumoasa, strajuita de munti inalti si impaduriti. Un exemplu ar fi orasul Dubrovnik ce are peisaje absolut fantastice…

Insule, litoral, castele medievale, orase frumoase, taverne boeme si restaurante de lux, munte si mare…muzica si vin… Croatia o oferta de turism irezistibila.

Am fost acolo si va spun cu mana pe inima, merita efortul de-a petrece cel putin o saptamana acolo la vara.

 Sunt momente in care fiecare dintre noi are nevoie de liniste sufleteasca. Are nevoie de un loc unde sa se simta in siguranta, sa fie el insusi, un loc unde sa se poata intalni  cu D-zeu.  Acestea sunt locurile unde ne incarcam cu energie pozitiva atat de mult incat sa putem supravietui si sa putem reintra in viata de zi cu zi detasati si plini de sperante de reusita.

Pentru mine, acest loc se afla in apropiere de Brasov, se cheama Zarnesti si este raiul pe pamant. De mic, obisnuiam sa plec impreuna cu prietenii mei in zona Piatra-Craiului, la Zarnesti. Imi aduc aminte cum in diminetile de vara, unii dintre noi reuseam sa ne strecuram in tabara de fete, acolo unde petreceam clipe de neuitat in compania celor pe care le numeam in gluma “zeitele muntilor”. A doua zi le faceam uitate, alagand sa urcam pe munte. Sunt clipe de neuitat , sunt locuri unde prietenii mei au devenit “barbati”cu acte in regula.Nu mi-a ramas doar o amintire de povestit la nepoti, a ramas ceva ce face parte din viata mea, din amintirile mele de copil ce credea ca le cunoaste pe toate.  

De multe ori aleg sa plec in alta parte , avand in vedere ca nu sunt in stare sa dau piept cu cei ce mi-au calauzit copilaria.   Au fost momente in viata in care nu stiam ce drum sa aleg, au fost clipe grele in care am cautat raspunsul in defileul muntilor. L-am gasit ,  intorcandu-ma atat de sigur si plin de viata incat credeam ca pot muta chiar muntii.  Cu  saptamani in urma, am fost acolo pentru raspunsuri.

 Zona “wild”din jurul orasului, a disparut. Acum au aparut vile si pensiuni, ce atunci nu existau. A fost un moment ce parea rupt dintr-un film, a fost revederea cu bunicii mei, muntii. Am cautat raspunsuri si le-am primit, am cautat starea de bine si de liniste si am gasit-o. A fost momentul in care am vorbit deschis cu mine, in care am hotarat sa trec la o noua etapa din viata mea. Sper sa fie pozitiva. 

Nimic nu se compara  cu masivul Piatra Craiului.  Da, ai descoperit draga cititorule,calcaiul lui Ahile pt mine este Zarnesti , masivul Piatra-Craiului…

Zarnesti a fost si ramane pt mine bateria vietii, locul unde ma pot reancarca pt noi lupte.

 PS. In apropiere de Zarnesti, se afla la o distanta nu foarte mare cabana Plaiul Foii. Acolo in aerul curat si in linistea padurii, acompaniat de zgomotul raului, poti lua masa “a la carte” la un pret acesibil. Preferata mea a fost ciorbita de fasole ce se serveste direct in paine. O minunatie!

In Larnaca, Cipru, undeva ascuns pe o strada laturalnica, un micut restaurant ce aduce aminte de filmele americane clasice, o micuta bijuterie intr-un orasel plin de istorie.

Primul film care imi vine in minte este “Casablanca”. Are ceva din acel aer boem, aerul povestilor de iubire, aerul perioadei interbelice. Anii 40’, 50’ si 60’ sunt aici, dar si o atmosfera mult mai indepartata decat aceste perioade.

In fundatia restaurantului sunt bine ascunse, sub un strat mare de lut, pietrele ce candva aparau castelul din Famagusta. Imperiul Otoman, prin navalirea in insula Afroditei, a dorit sa stearga de pe fata pamantului tot ce insemna acesta fortareata, mandria Famagustei. Pericolul pe care-l prezenta ascunderea acetor pietre, le-a facut sa fie si mai pretioasa pentru ciprioti. De aceea, micutul restaurant a devenit un simbol patriotic viu.

In 1993, Maria Pyrogou, un artist desavarsit, are o idee venita din sufletul sau mare. Astfel, prinde viata acest colt de rai numit Restaurantul 1900. Jurnalistul Marios Dianellos o ajuta si construieste undeva la parter, acolo unde se afla barul de zi, un colt unde poti sa-ti petreci o intreaga dupa-amiaza cu prietenii. Sus, restaurantul iti taie rasuflarea acestui secol si te duce undeva departe.

Numele acestui loc minuntai este strans legat de primul pavaj din Larnaca, ce a fost pus in anul 1900, chiar pe strada din fata acestui restaurant.

Bogata varietate a meniului, ce te intampina, te face sa te gandesti la o armata de bucatari. Dar si aici, Maria, iti rezerva o surpriza, ea fiind singurul bucatar pasionat ce gateste. Cealalta pasiune a ei se regaseste pe peretii restaurantului, care iti dau senzatia ca te afli intr-un muzeu.

Restaurantul are patru camere si o micuta terasa cu numai trei mese, ascunse undeva intre tufele de trandafiri salbatici. Desi ramasa in paragina si fara privelisti deosbite, se poate totusi mandri cu batranul si respectabilul vecin de vis-à-vis, muzeul Pierides.

Din pacate, o noua cladire a bancii cipriote ne scoate din perioada in care ne invita acest restaurant si ne trezeste destul de serios la realitate. Pe terasa ramane, de preferat, sa-ti servesti cafeluta undeva pe inserat, atunci cand nu poti vedea decat acei minunati trandafiri ce emana un miros superb, parca special. In restul timpului, ai de unde alege intre incaperile restaurantului: camera frantuzeasca, unde o poti asculta in liniste pe Edith Piaf, camera italieneasca unde te simti ca acasa, find inconjurat de o atmosfera materna sau camera centrala cea care m-a facut sa ma gandesc la Casablanca.

Aceasta din urma este o camera a artei, plina de romantism, unde poti admira o intreaga colectie de tablouri si expozitii de ceramica, lucrate manul de artisti locali cat si de Maria.

In holul primitor, din care pornesc toate aceste incaperi, se afla o bibloteca variata cu carti de vanzare, carti ce te fac sa ramai pe loc pentru mult timp. Aranjamentul, te face sa te simti in vizita la bunici. Si daca esti atent descoperi printre carti dulceata bunicii, o cafeluta si desigur, ochelarii bunicului.

Barul, este compus in acelsi stil roamntic : o casa de marcat cu clopotel, geniala, si un telefon masiv cu receptorul mare. Toate acestea sunt sunt acolo datorita Mariei Pyrogou si prietenului ei Marios Dianellos si servesc scopului lor, acela de a te invita la meditatie.

Multumesc 1900, m-ai facut sa ma simt printre straini, acasa.

Articol participant la ultima etapa din concurs, pe care il poti vota aici: http://bloggeri.ro/2007/10/08/1900.html

Realitatea si ce hituri sunt la moda in Europa nu le poti afla din baruri, discoteci in Larnaka.Vara asta s-a purtat retro si muzica oldies… noutatile ar fi doar din partea Annei Vissi ce ia mai antrenat pe ciprioti si pe turisti la alt stil. Stilul grecesc de muzica pt discoteca…enjoy.