Relatii, persoane apropiate, minciuni. Incercarea unoar oameni sa-mi arate contrariul nu mai functioneaza cu mine. Suntem pe cont propriu inca de cand ne nastem, unii ne pacalesc cativa ani, in jur de 18-20 ca ne sprijina si ne iubesc. Numai vb, suntem si asta e clar pe cont propriu. Ca ne intalnim acidental cu ingeri ce ne fac viata mai usoara si mai plina de bucurie nu face decat sa ne impuna in acest “matrix”. Suntem singuri.Ne mintim pt ca avem nevoie de afectiune si de aceasta bucurie… Doar trebuie sa producem, un om nefericit nu produce. Sistemul ne face sa renuntam de multe ori la proprile placeri, devenim atat de ahtiati de munca incat uitam de propriul viitor, de fericirea noastra. Ingerasul ce parea ca nu are sa plece sa ajute pe altcineva, pleaca. Decide de unul singur, este momentul sa devina ingerul noptii, pt mine nu ai sa fii si stii de ce?! Nu mai cred in ingeri. In cutia amintirilor frumoase zaresc si un ursulet ce doarme pe o pernunta, este linistit, il strang la piept si il pup ca si cum ai fi TU… cu o furie seaca il arunc inapoi, are gust de praf, nu esti tu, este doar plush. Incet din acest matrix programul Clara este aproape de a fi sters complet… urmeaza alt si alt inger, ingerash program, programash… asta e viata… relatii, persoane apropiate, minciuni si programe vista.
P.S. Bucurie in grup 
stiti voi cu cine vb
“Fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este, e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni – ei nu pot fi multi – pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritul critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem, reprezinta, chit ca o stiu sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fiecare om face fatza la ce i se intampla pentru ca este protejat in felul acesta.
Fara acest zide de fiinte iubite care ne inconjoara, noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti – covarsitoare uneori -, invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase, este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat.”
(Liiceanu)
oamenii dragi ne mint, ne inseala asteptarile, ne duc pe culmile nefirii..ii aruncam in cutia amintirilor, si nu de putine ori ne juram sa nu-i mai scoatem in veci in gandurile noastre! pentru ca ne-au dezamagit si ne-au pustiit in momentele in care aveam mai mare si mai multa nevoie de imbratisarea lor.. asa cum si tu ai facut-o la randul tau. asa cum si tu ai fost scot din cutia amintirilor si aruncat cu aceeasi furie seaca din simtiri si ganduri. dar viata are puterea magica de a ne arata drumul catre mai departe!
ai grija de tine!
De: dayz pe iulie 25, 2007
la 11:16 am
si daca totusi nu avem pietre? sau cu ce arunca? unde se duce toata furia aia? Daca se intoarce asupra noastra , care, noi, la randul nostru am mintit pe post de ingeras pe cei dragi?
De: Joker pe august 28, 2007
la 11:00 pm