Ludovic al XIII-lea apare pentru prima data la Verasilles pentru vanatoare. Placerea vanatorii il readuce de mai multe ori pe aceste locuri. Se spune ca avand o amanta in Versailles hotareste sa faca o mica casuta in localitate. Pavilionul de vanatoare ascunde si acum adevaratul secret care a dus la hotararea  de-a  cumpara cu adevarat acele terenuri.

Ajuns pe tron Ludovic al-XIV-lea hotareste sa faca din acel mic pavilion si din Versailles un oras si un palat de care Franta sa fie mandra. Regele Ludovic al XIV-lea cunoscut si sub denumirea de regele Soare, investeste majoritatea finantelor in acest palat. Materialele cele mai scumpe sunt aduse aici: oglinzile sunt aduse din Venetia, la mare cautare si azi. Marmura de cea mai buna calitate, decorarea camerelor cu aur si argint investitia in mobilierul si lucrurile cele mai bune la ora aceea aproape ca duc Franta intr-un dezastru economic. Aproape 25% din fondurile Frantei sunt investite aici, multi istorici cred ca aceasta suma este exagerata si conform calculelor facut se pare ca 6% ar fii partea mai credibila. Este unul din motivele care duc mai tarziu la revolutia franceza. Valoarea estimata a palatului duce la o suma exorbitanta de la 13 la 30 bilioane de dolari.

1682- mai Regele si curtea Regala se muta la Palatul Versailles, iar acesta devine capitala neoficiala a Frantei pana in 1715 si din nou intre 1722 si 1789, sub Ludovic al XV-lea si Ludovic al XVI-lea si iarasi intre 1871 si 1879, in timpul Comunei din Paris.

Ludovic al XIV-lea construieste la capatul vestic al gradinilor Palatului, Grand Trianon,  loc in care era insotit si de metresa sa, Madame de Maintenon astfel scapa de protocolul strict de la curtea regala.

In 1715 Regele-Soare moare, curtea regala  se muta la Paris  pana in 1722 cand Ludovic al XV-lea readuce administratia la Versailles si cladeste in 1762 Petit Trianon.

Promisa mostenitorului tronului Frantei, Ludovic al XVI-lea, Maria Antoaneta este pionul principal al unei casatorii aranjate, care are ca scop unic intarirea relatiilor politice dintre Austria si Franta.

Ludovic al XVI-lea adauga o sala de opera, pe care o termina in 1770, la timp pentru celebrarea casatoriei sale cu Maria-Antoaneta. Datorita timpului scurt sala de opera este construita in totalitate din lemn.

Mariajul intre cei doi ramane neconsumat timp de uluitoarea perioada de sapte ani. Bizarul viitor rege se dovedeste a fi un dezastru ca iubit, pricinuind mari nelinisti (si nesfarsite barfe) ca Maria Antoaneta nu este in stare sa dea nastere mostenitorului tronului Frantei. Acesta ii daruieste in gradina palatului o frumosa casuta unde aceasta petrece majoritatea timpului. Se spune ca aici isi primea amantii chiar cu ingaduinta regelui. Coplesita si deprimata, Maria Antoaneta cauta refugiu intr-o secreta poveste de dragoste cu  contele suedez Fersen.  In curand lipsa lor de tact devine subiectul de discutie al intregii Frante.

Indiferent daca este idealizata datorita stilului impecabil sau transformata intr-o figura malefica din cauza racelii aratate supusilor, parerile despre Maria Antoaneta au fost intotdeauna extreme. Cu toate acestea, pe masura ce se maturizeaza, ea incepe sa paseasca pe drumul cel bun ca sotie, mama si Regina. Ea este tragic inlaturata din istorie o data cu sangeroasa revolutie care va schimba Franta pentru totdeauna.

In anul 1883 Regele Ludovic-Filip decide ca Palatul Versailles sa devina Muzeu de Istorie a Frantei.