Ocazia de-a vedea Franta a venit ca o mare surpriza pt mine, nu eram pregatit (cel putin asa credeam) sa vad o natie “ultra nationalista”.Din punct de vedere financiar nu mai vorbesc, dar bucuria de-a petrece atata timp cu iubita mea m-a facut sa accept provocarea. Plecarea spre Paris o sa ramana o amintire neplacuta pt mine, pe un frig groaznic dis-de-dimineata compania de taximetre mi-a dat o mare teapa lasandu-ma sa astept vre-o 25 de minute in loc de 4. Pe drumul spre aeroport am aflat si viata taximetristului cu bune si frumoase, am ramasa cu ideea ca el nu mananca la restaurante si prefera sa-si prepare ceva acasa asa cum ii place lui. Nu intelege cum unii oameni sunt atat de “dobitoci” sa manance la restaurant, multumit ca am reusit cu chiu cu vai sa ma asez confortabil am aprins o tigare si cu gandul, departe, la iubita care ma astepta in Franta am inceput sa-l multumesc dandui dreptate. Aplicarea tarifului de noapte nu m-a nemultumit, probabil, ca am ajuns intr-un final la aeroport. Am platit si i-am urat toate cele bune. Si multe fripturi mancate in familie in fata televizorului. Hotarat lucru romanii sunt in intarziere mereu, chiar si la avioane. Dupa ce m-am asezat pe scaunul meu, am asteptat cu nerabdare prima mea decolare, in stanga mea, ca si mine de altfel, un baiat tot la prima decolare. Recunosc m-am distrat pe seama lui enorm, frica lui de avion m-a facut pe mine sa ma simt ok. Am decolat cu o intarziere mica de 35 de minute, probleme, nu am avut deloc iar peisajul nu se poate compara cu nimic. Vizita printre nori, casutele , intreg pamantul m-au facut sa visez la jucariile copilariei, la acele trenulete in miniatura cu garile si cu oraselele din jurul sinelor. A fost un zbor placut si distractiv mai ales la auzirea din stanga mea mai mereu pe durata zborului “pfff, auoleo mama” ” uite uite”
Am ajuns la Beauvais la ora 10:05 in loc de 9:05 , intarzierea noastra facand sa nu avem cuoloar pt aterizare asa ca timp de 30 de minute ne-am tot rotit in jurul aeroportului, ceace nu e “fun” deloc. putin ametit am reusit sa-mi recuperez bagajul si fericit am aprins o tigare, prima tigare pe pamant francez.
De la Beauvais la Paris am mers cu un autocar timp de 50 de minute. Trebuia sa ajung la Gare d`Austerlitz pana in ora 12.30, altfel pierdeam trenul ce in fine ma ducea la finalul drumului meu, Orealns. Bucuria de-a o vedea pe Clara ma facea atat de nerabdator incat dupa coborarea din autocar nu am stat deloc, indreptandu-ma imediat spre gura de metrou…dar..pfff vai..NU!! #@@##… In acea zi de 24 februarie respectiv 25, metroul nu functiona pe un anumit tronson. Avea sa ma enerveze la culme, in franceza mea de balta am reusit sa vb cu cineva , eplicandu-mi ca pot lua metroul de la cateva statii departare, bun, daca eram in Bucuresti asa fii rasuflat usurat, asa, am ramas incurcat, ce? cum ? unde?- discutia cu iubita m-a lasat perplex..cica daca nu ma descurc sa iau un taxi… Cine? eu?! Dorinta de-a imi demonstra ca ma pot descurca oriunde m-a facut sa vb iar in franceza cu un sofer de autobuz, si uite asa dupa cateva statii de autobuz am ajuns la o statie de metrou functionala. Eh, da tata, zic, e bine ma uit pe harta vad ce si cum si ma duce metroul numai decat. Bun plan cumpar un bilet si dau sa maduc sa iau metroul, dar care?( Acum merg fara probleme, dar in acel moment eram praf) M-am hotarat sa intreb in engleza un functionar al statiei, eu in engleza,el in franceza am reusit sa ne intelegem. Dupa schimbarea metroului in diferite statii am ajuns undeva aproape de gara, precizez ca , da , am coborat inainte cu 3 statii de gara. am mai intrebat un pic si am luat directia buna catre gara, am ajuns intr-o piata unde un francez simpatic mi-a urat bun venit intr-o engleza impecabila, de film:) am multumit frumos si dai si trage de bagaje, Paris, eram in capitala care nu doarme niciodata, capitala indragostitilor. Eram fericit am incercat sa prind aproape orice cladire orice floricica in campul meu vizual. Ajung la bilete, ora?- Ma uit la ceas, raman perplex 12:30 cer repede un bilet, de la atata franceza ma dureau mainile, tipa imi arata ca trebuie sa ma grabesc pt a prinde trenul. Nimic in lume nu e mai urat atunci cand vezi cum se scurge trenul in fata ochilor tai, ah asta am patit eu… am injurat si eu un pic , sincer nici nu mai stiu pe cine… romanii de la aeroport, metroul francez…pasii mei mici intr-o lume asa de mare?! Am hotarat sa beau o cafea sa fumez linistit o tigare, uramtorul tren avea sa plece dupa fix 2 ore. Am reusit sa prind un loc si obosit dupa atata tevatura am atipit, trezindu-ma chiar la sfarsitul destinatiei mele din accea zi – Orleans. De la gara mai aveam de luat un tram, dar surpriza, in fata mea, era EA, daa iubita mea, era acolo, in fata mea, zambind, pur si simplu am inghetat eram asa fericit, ne-am sarutat pret de cateva minute. In bratele ei, eram acasa.
