Ce bei, arata cine esti.

Vinurile sunt ca masinile! Cu totii avem favoritele noastre: cea pe care o conduci in fiecare zi si te simti confortabil - si acea la care visezi. Ca si vinurile, masinile au diferite stiluri; Ferarri este rapid, puternic, zgomotos si tupeist ( din punct de vedere financiar); un Mercedes de altfel este puternic,  foarte linistit in privinta zgomotului si mai controlat. Nu vorbim de bine si rau,doar de preferintele fiecaruia. Cand mergi sa cumperi o masina, pariez ca vrei sa o testezi, astfel, trebuie sa testezi multe vinuri pana sa ajungi la cel favorit.

Tine minte, cu toate ca, atunci cand prima masina a fost pusa pe piata pentru public, a fost  alegerea unui singur om- modelul T Ford- faimosul disponibil in “toate culorile, atata timp cat este negru”. Mintea confuza de dispunere a masinilor ne ofera azi, rezultatul a 200 de ani de progres. Acesta este adevarul si cu vinul- dar nu ia luat sute, chiar mii de ani pana cand primul bautor de vin sa poata sa aleaga dintre alb sau rosu.

Unele morminte egiptene  contin picturi care dateaza inca de acum 5000 de ani, pe unele picturi se explica cum se producea vinul, folosind cutite curbate pt taierea strugurilor, transportati in cosuri din surcele si zdrobiti in picioare. Insa, acest vin produs nu era la indemana oricui, el era produs pt zei si pus in morminte langa faraoni pt a-i sustine pe acestia in viata de dupa moarte.

La inceputurile antice ale grecilor, este  mentionat odata cu tanara natie, si vinul. Prin cultul lui Dionysus, zeul viticulturii, nelinistita licoare obtinuta, aducand adesea numai violente si varsari de sange. Vinul era recunoscut prin calitatile sale imbatatoare si simbolica conexiune cu pamantul si fertilitatea; patrunzator -si temerar- petrecaret. Astfel grecii incepand sa prefere “sucul cu un gust inabusit al fructelor”!

Ca si batrana Grecie si civilizatia Romana se dezvolta, orgiile lui Dyonisus, auzite si la Roma, orgii ce aduc nemultumirea romanilor. Totusi vitele de vie cresc, productia creste infloritor in jurul marii mediterranene, astfel se trece intr-o noua etapa, unde vinul este servit de toate nivelele ale societatii, o bogata diversificatie de stiluri de vin apare in acele timpuri.

Ce gusturi aveau vinurile romane? Am cules cateva insemnari, din ce am descoperit; gusturile erau diferite dar cele mai intalnite si placute, erau cele ce contineau, miere, condimente, gusturi picante, ierburi si chiar apa de mare, ce era folosita pe post de conservant, astfel vinurile romane devenind mai concentrate prin caldura la care erau expuse, creend un stil ce aminteste de stilul modern din Madeira. Vinul Falerno a fost probabil, unul dintre cele mai fine vinuri, probabil produs din strugurii de Aglianico, (vin ce si azi se produce) vin plin, ce se pastra timp de 10-20 de ani - poate chiar mai mult daca era pastrat intr-un mod exceptional de catre producatorii sai. Imparatul Augustus iubea vinurile dulci, puternice, comandand mereu celor care lucrau in viile sale, sa lase strugurii cat mai mult in vin, concentrand astfel aroma.

Romanii prin cuceririle sale  au extins in intreagul imperiu vitele de vie si retetele sale, tuturor cetatenilor ale provincilor, nu doar romanilor, fiindu-le permis sa produca vin. Astfel Roma incepand sa exporte vinul produs in Iberia (Spania si Portugalia de azi) si Gaul (Franta), si diferite stiluri din aceste zone decat cele din zona Italiei de azi. Vinurile Romane prin zonele  ce produceau noul vin, incep sa devina apreciate.

 

 

Inca de la inceput vreau sa vorbesc despre diferenta dintre cele doua tari, una ce se bazeaza pe turistii germani,  alta ce incearca sa satisfaca turistii din albion si din tarile nordice. Dupa ce vizele obligatorii au fost scoase pt Romania si Bulgaria, Cipru este atacat turistic si de cele doua tari. Turistic putin spus, in majoritatea lor romanii si bulgarii ajung pe taramul cipriot in cautare de munca.

 

Turismul in Cipru nu este exploatat la maximum, probabil asta facand si diferenta  intre Croatia si insula Afroditei. Datorita lipsei precipitatiilor si a muntilor vulcanici, care de altfel ii regasim si in Croatia, Cipru pare o tara parjolita, parca te aflii pe un camp de lupta ce a fost ars in calea dusmanilor.  Ciprul insa are resursele necesare pentru a face orice turist, indiferent de varsta, sa se simta bine.

In ambele tari exista taverne, restaurante selecte si nu numai, discoteci si fel de fel de activitati ce te fac sa te simti cu adevarat in vacanta.  Ciprul propune si ofera, uitarea.  320 de zile pline de soare pe an,aici Ciprul castigand fata de Croatia care ofera soare si sezon estival timp de 5-6 luni pe an.  Recunoscut pt soarele sau, acesta castiga an de an turisti, totusi pierde la imaginea per-ansamblu a tarii, ne-aducand nimic nou, bazandu-se pe istoria sa si pe aerul neolitic al insulei.

 

Pe de alta parte, coasta dalmatiei ramane conectata la viata cotidiana a Europei. In plina dezvoltare,  Croatia, castiga prin investitia masiva a Germaniei,  oferind imaginea turistului german. Perfect si punctual, cu turisti care  aleg sa fie in vacanta, dar totusi nu-si doresc sa fie complet izolati de restul lumii.

Dalmatia ofera si ea la randul ei, munti vulcanici, dar dispune de cele doua parcuri nationale care in momentul actual  reprezinta aproximativ 35% din teritoriul tarii, pline de verdeata si de apa.  Demni si mandri, croatii se impun prin mandrie, o oglinda a personalitatii lor, la fel ca si tara. 

Din punct de vedere al autostrazilor cele 2 tari se afla pe un loc bun, cu un sistem bine pus la punct. Insula afroditei, respectiv croatia se viziteaza relativ usor. Ambele propunand si reteaua de sosele vechi, care arata impecabil. Majoritatea turistilor prefera autostrada, insa prin strazile vechi ajungi sa cunosti mult mai bine locurile si oamenii. Calzi si primitori,  te simti ca un adevarat oaspete in ambele tari, croatii insa fiind mai constienti fata de ciprioti de importanta turistilor.

 

 

                                                                  -va urma-

Stii cum sa-l alegi? Il alegi mereu bine?

Din copilarie, vinul incet a devenit o pasiune a mea. Vara, pana in toamna tarziu ma aflam alaturi de bunicii mei, inconjurat de vita-de-vie, chiar ajutand la producerea vinului, observand cum acele minunate boabe se transforma intr-o bautura magica.
De atunci am indragit vinul, cel rosu este o slabiciune de-a mea, puternic si dulce, insa nu am rezistat si tentatiei de incerca si altele. Totusi cel rosu ramane preferatul meu, ascunde in el atatea clipe unice din viata ta, danseaza impreuna cu tine prin clipele frumoase, uneori triste insa ramane un bun camarad. Un companion la o cina.
De ceva timp lucrez intr-un restaurant, realizand, ca uneori oamenii doresc sa stie mai multe despre vin si chiar sunt deschisi sa incerce ceva nou, insa le este frica sa nu piarda banii pe un vin nou, sau de pierderea apetitului, de multe ori se gandesc la amandoua.

E o rusine, in lume exista in momentul de fata peste 4000 de sortimente de vin, ceva nou mereu este bine venit. Una din marile placeri ale vinului, atata timp cat incerci sa-l cunosti si atat timp cat prinzi experienta in alegerea lui, el iti ofera mult mai multe. Increderea si chiar iti propune un joc al compararilor, vinuri din diferite tari, regiuni, de producatori locali ajungand la a compara chiar si soiurile de vita de vie.

Ce isi doreste mai mult o persoana? Putina mancare, putina companie cu familia sau prietenii in jurul lor, unul sau mai multe vinuri de baut, de comparat si de dicutat!

Nu sunt expert, dar de ceva timp am inceput sa ma interesez, in primul rand pentru mine, de alegerea vinurilor. Dragi prieteni prin acest blog timp de cateva posturi am sa incerc sa va impartasesc din ce am aflat si ce stiu. Pana atunci. Noroc si sanatate!

Cati dintre voi au jucat Caesar III?! Daca da, tineti minte cum evoluau casutele, orasele ce se ridicau peste noapte, in case grandioase, orase in miniatura ce te faceau sa visezi la imperiul de mult apus. Nu am sa vb despre joc, am sa vb despre o tara,Croatia, care in timpul imperiului roman a fost o provincie a lui. Influenta ce a ramas in arhitectura oraselor croate, o adevarat bijuterie.

In antichitate locul asta frumos de la tarmul marii Adriatice a fost locuit de triburi ilire si celtice care au facut pamantul sa infloreasca. In secolul al doilea i.e.n., Croatia era, dupa cum am zis o provincie a Imperiului Roman, pentru ca mai apoi sa fie stapanita de numeroase popoare migratoare. Mai tarziu, Croatia a facut parte din imperiul Austro-Ungar si a aderat la Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor. in 1991, Croatia si-a declarat independenta fata de Iugoslavia.

Situata chiar langa Serbia si Muntenegru,Ungaria, Slovenia, Bosnia-Hertegovina si langa Marea Adriatica, foarte aproape de Romania, Croatia pt multi dintre noi ramane o enigma, o tara ce creste intr-un an cum altele in zece, tinde sa devina un paradis pe pamant.

Cu o intindere de numai 57.000 de km Croatia se viziteaza relativ usor, dispunand de autostrazi ce leaga majoritatea oraselor intre ele, mai mereu poti vedea insule cu palmieri….cu taverne, cu muzica si vinuri croate, orase frumoase cu restaurante luxoase si monumente pline de istorie… iar lacurile…Lacurile plitvice sunt scufundate intr-o vale neverosimil de frumoasa, strajuita de munti inalti si impaduriti. Un exemplu ar fi orasul Dubrovnik ce are peisaje absolut fantastice…

Insule, litoral, castele medievale, orase frumoase, taverne boeme si restaurante de lux, munte si mare…muzica si vin… Croatia o oferta de turism irezistibila.

Am fost acolo si va spun cu mana pe inima, merita efortul de-a petrece cel putin o saptamana acolo la vara.

De doua luni de zile ma tot gandesc la plecare, poate de cand am venit, dar in mod serios primul gand a venit cu aproximativ 60 de zile in urma. Plec, pentru un timp, plec pt ca aici nu-mi gasesc locul, plec pt ca  daca tot am ajuns la stadiul asta, munca- casa, casa- munca, de ce sa nu o fac pe mai multi bani?! Ma asteapta o tara care  la inceput pare salbatica,  pare ca traieste dupa propria lege, la urma urmei traieste ca o insula ceea ce si este. O sa fie bine,  am prins experienta in plecarile astea lungi din tara. Plec departe, sa uit de tot si de toate, plec sa ma “curat”…. plec pe drumul meu. Plec undeva unde nu trebuie sa mai strang cureaua atat de strans ca aici, sa asteptam cateva luni si sa ne dam seama ca marirea de care se vorbea de la inceput nu este mai mare decat pretul a 2 sticle de whisky sa zicem, muncind pe branci pt un salariul mizer la o firma mare. Nu vreau decat sa traiesc decent si asta fac, aici m-am saturat sa astept. Plec sa fac revelionul la 30 de grade, pt ca de mult imi doream asta… Plec sa uit…

 Azi, in aceasta zi urata de toamna am stat, gandindu-ma la ce am trait pana acum si cum am trait pana acum…  nu am regretat nimic. Probabil doar cateva lucruri din viata mea, dar poate astfel ma pierdeam pe mine, cel care sunt azi. Si azi Alin mi-a placut…

Vorbeam cu cineva azi si am ajuns la o discutie despre blogul  “bunicutei”, mai draga. Blog ce a devenit de interes national, am zis ca stiu si chiar am lasat un mesaj acolo.

” Ba esti tampit, o sa vezi de azi incolo o sa vina baietii dupa tine”

Asa ca incepand de azi am sa ma feresc si de oamenii in negru, nu de alta dar pana acum aveam o intrega lista, incepand de la controlor si pana la ori ce babuta mai dubioasa.

Sa ne auzim cu bine, sper!

M-am saturat de “comunicate”, m-am saturat  ca cineva sa intervina in viata mea, pur si simplu nu mai am chef sa tac si sa zic lasa ca asa o sa fie bine. Avem fiecare vise, avem nevoi, nu neg cate-o data sunt rautacios, dar sa fiu considerat o bestie doar find faptul ca ma joc, fumez, ma duc la un film. Pentru ca prefer o piesa de teatru intr-o zi de toamna tarzie, pentru ca nu sunt ce vor ceilalti de la mine.

Sunt un ciudat, am vise ce zi de zi devin mai vise decat visele, am vise ce vor sa fie eliberate din acest compromis ce ma leaga de o viata….. vreau sa fiu liber…vreau ca atunci cand doresc o piesa de teatru , sa ma duc si sa nu dau socoteala nimanui, vreau sa ma duc intr-o zi de miercuri la film, vreau sa ma plimb in oras atunci cand am chef, vreau sa dorm cand am chef….

Si mai vreau sa ma duc la bere cu baietii atunci cand am chef… ei bine, pana acum credeam ca sunt doar vise, de azi devin realitate.